Poetul din „oraşul de provincie uitat de toţi zeii şi demonii creştinătăţii” se află în căutarea referinţei care să-l (re)prezinte cititorului ce nu s-a născut încă. Poemele sale sunt experienţe ipotetice trăite, sentimental sau mintal, de Eul biografic, experienţe poetice ce îşi aşteaptă confirmarea din partea unui cititor abstract. Caracterul situaţional al scriiturii trădează o sensibilitate poetică deviantă, contaminată vag, de istoria clipei, de bacovianism, de poetica americană şi de „poezia jegoasă” a lumii. Eul artistic demonstrează că viaţa oamenilor e aceeaşi oriunde şi oricând. Ea înseamnă destin, soartă, uitare, amintire, „oftică modernă”, „vomă postmodernă” şi „greaţă proaspătă”. Nu e uşor să scrii o poezie care-şi caută esenţa în adevăr şi nu în propriul ei limbaj.
(Petre Isachi, redactor şef 13 Plus)
